Amintiri...Hotel Sanda din Venus

Hai vara, hai! Hai mai repede, ca deja simt cum imi zboara primavara de sub ochi!
Nu stiu de ce am din ce in ce mai pregnant nostalgia vacantei, a plecarii in concediu, a huzurelii la plaja sub umbreluta, a bautului cafelutei direct pe sezlong si a brizei de seara pe terasa restaurantului hotelului, in compania unui pahar de vin rosu, lejer. Am imbatranit? Ntztttt! Nu cred asta, pentru ca abia am implinit
39 de ani si ma simt ca la 22. Vine pensia? Nicio speranta! La ce varsta vor sa ne scoata la pensie...mai am de mancat serviciu pe paine! Cred ca raspunsul este ca simt aceasta nostalgie din cauza ca mi-e dor de mare din ultima zi petrecuta la malul ei.
E posibil sa-ti fie dor de ceva sau de cineva cand nici nu te-ai despartit de persoana respectiva sau cand nici nu ai plecat din acel loc? La mine se intampla asta ori de cate ori se apropie ultima zi de stat la mare. Simt intotdeauna ca nu am stat indeajuns, ca nu m-am saturat de privit marea si de adulmecat briza ei.
Imi aduc aminte de sederea mea la Hotelul Sanda din statiunea Venus.Era pe vremea cand inca ma duceam la mare cu bilete de bugetar (anii 2002-2005) si cand abia asteptam sa ajung acolo, chiar daca era doar un hotel de 2 stele.
De cele mai multe ori gasesti conditii bune exact acolo unde nu te asteptai si invers. De data asta stiu ca am plecat cu Dacia plina cu ventilator, cu televizor, cu cutie frigorifica, ibrice si tot tacamul.
Ce-a fost distractiv a fost ca le-am carat dupa mine degeaba, pentru ca hotelul era dotat cu un televizor, chiar daca mic, dasr totusi ea, cu frigider, la fel chiar daca mic, dar totusi era si doar ventilatorul si-a meritat plimbarea de la Focsani si inapoi.
Mi-a placut foarte mult acest hotel, poate pentru ca nu cunosteam ce inseamna in ca o stea in plus, poate pentru ca nu avusesem multe asteptari, dar primisem mai mult decat imi doream.
Imi amintesc si acum faptul ca imi facusem multi prieteni acolo, dar si faptul ca pana si cameristele erau mai umane decat astazi, interactionau, erau dragute, zambeau si-si faceau treaba fara sa le ceri s-o faca.
O faza hazlie a fost cu un cuplu aflat in luna de miere si care mancau la aceeasi masa cu noi. De ce erau haiosi? Pwntru ca mancau toata paine din cos pana ajungeam noi si ce nu mai puteau puneau alaturi, langa farfurie. Dragut, nu?
Cei de la cazare pe litoral mi-au trezit amintiri si nostalgii. Am revazut imagini cu acest hotel si parca sufletul a inceput sa-mi tresara. Unde-s plimbarile de seara pe faleza? Unde-s rasariturile de soare? Unde-s balacelile in apa calda? Unde-i acea fericire ca ai ajuns la mare dupa un an de zile de munca? Nu ne gandeam la multe stele sau la camere cu nu stiu ce dotari, eram fericiti cu hotelul primitor de 2 stele si cu camerele mai mult decat cu bun gust. Ne multumeam cu mancarea atat cata era si nu aruncam feluri de mancare pe care acum unii le lasa pe mese la bufetul sudez. Mi-e dor de acele vremuri! Daca vreti sa vedeti si voi imagini cu hotelul, au si cont de Facebook. Nu ezitati sa-l alegeti!