Spre deosebire de alti copii, viata nu m-a
fericit cu bunici pe care sa-i cunosc si la care sa-mi petrec vacantele de
vara. Am tanjit intotdeauna dupa bunicii cu par de argint care-si mangaie
nepotii pe frunte si le spun povesti seara. Dar cum in viata orice lipsa se
compenseaza cu altceva, am avut parte de un “tataie” care de fapt era un unchi
al mamei. Acest tataie a tinut locul a doua bunicute si a doi bunici. Tin minte
si acum singura vacanta de iarna pe care am petrecut-o la tara cu tataie,
vacanta impusa oarecum de starea vremii si anume de zapezile care facusera
drumurile impracticabile.
Tataie era bunicul pe care il visasem toata
viata mea de pana atunci, dar si bunica la ale carei mancaruri tanjeam, desi le
citisem doar in cartile cu povesti si le auzisem din povestirile colegilor mei.
Tataie era un om micut, grasunel, cu ochi mici
negri si ageri si cu un smoc de par alb infipt in crestetul capului, asemenea
unuei gramezi de zapada pe un varf de munte.
Si pentru ca tataie imi facea toate poftele, ma
intreba in fiecare zi ce sa-mi gateasca. Am ales ca imi este pofta de ciorba de
pui. Comanda fiind data, micutul om cu par de zapada a trecut la treaba. A ales
dintre puii si gainile pe care le hranea in fiecare zi cu boabe de porumb si
malai amestecat cu apa, un pui numai bun sa incapa intr-o oala, pe care l-a
taiat fara sa vad eu pentru ca plangeam dupa fiecare pui care ajungea sa ne
tina loc de foame. L-a oparit in apa clocotita, i-a scos penele si a inceput sa
il maseze cu malai. Tataia se pricepea foarte bine la povesti, asa ca mi-a spus
ca malaiul folosit la masajul puiului avea menirea sa il faca sa nu mai fie
suparat ca ajungea in oala. Puiul galben si frumos a trecut apoi la faza cu
despicatul si spalatul. Dupa ce bucatile de carne au ajuns in faza in care erau
gata sa fie aruncate in oala, tataie a presarat pe ele cateva fire de sare
grunjoasa, asemenea unui Mos Craciun care se juca cu fulgii de zapada.
Acestea fiind spuse, focul aprins déjà in soba,
lui tataie nu i-a mai ramas decat sa puna oala cu apa pe plita si sa puna in
ea, la fiert, bucatile de carne. Cat carnea se certa cu caldura sobei, tataie a
trecut la curatarea si taierea legumelor. Din camara adusese o telina cam cat
un bulgare de zapada ce-mi incapea in palme, doi morcovi scosi din ladita cu
nisip, trei cartofi din ograda proprie si pusi la pastrare si un ardei gras
care se cam suparase ca venise iarna si se zbarcise putin. Le-a spalat pe toate
cu grija si le-a taiat in patratele mici, de parca ar fi vrut sa le dea de
mancare piticilor din poveste. Cat timp facea treaba asta, tataie avea grija sa
arunce cate o privire agera catre oala de pe soba in care bucatile de pui
facusera spume de suparare. Atent, cu o lingura de lemn in mana, tataie lua de
deasupra apei norisorii cenusii de spuma si-i aseza tacticos intr-o strachina
de lut. Dar ce ce trebuia sa faca asta? Si cum tot ceea ce facea avea o
explicatie, spuma din blidul de lut se pregatea pentru pranzul pisicii ce-si
facea veacul langa gramada de lemne de langa soba. Doar nu se gandea cineva ca
ea nu era poftita la ospat!
Intepand bucatile de pui din oala cu furculita, pentru verificarea modului in care focul aprig isi facuse treaba, tataie se pregatea sa arunce peste pui si peste apa care prinsese a capata stelute de parca stia ca urma sa vina Craciunul, patratelele mici de legume care aveau sa desavarseasca gustul zemii galbene si stralucitoare.
Intepand bucatile de pui din oala cu furculita, pentru verificarea modului in care focul aprig isi facuse treaba, tataie se pregatea sa arunce peste pui si peste apa care prinsese a capata stelute de parca stia ca urma sa vina Craciunul, patratelele mici de legume care aveau sa desavarseasca gustul zemii galbene si stralucitoare.
In timp ce clocoteala strasnica facea un zgomot
infernal in linistea camarutei cu tavan jos pe care tataie obisnuia sa-l atinga
cu motul alb de par de pe cap, omul acesta ce tinea loc de bunica si de bunic,
umbla cu lingura de lemn prin oala de parca ar fi fost un magician ce amesteca
cu bagheta in joben, pregatindu-se sa scoata iepurele. Doar ca in loc de
iepure, magicianul rubicond scotea cate o lingura cu zeama pe care o gusta,
plescaind agale din buze, ca si cum ar fi vrut dintr-o sorbire sa simte
gusturile intrepatrunse ale comorii din oala. Si cum plescaiala nu era destul
de multumitoare, tataie mai lua intre degetele lui ca niste carnaciori de bere
cateva fire sa sare grunjoasa pe care le ningea deasupra fierturii magice, iar
la sfarsit mai turna o ulcica cu bors pe care de fiecare data il lua de la
vecina dumnealui. Si pentru ca orice magie trebuie sa aiba un secret pe care
doar ochii atenti il pot observa, am vazut ca incununarea ciorbei acre si
gustoase insemna cateva fire de leustean verde scos din congelatorul
frigiderului care tocate imprastiau prin odaie arome de primavara.
Urma ca tataie sa alerge pentru ultima data cu
lingura de lemn prin oala-joben, pentru ca tot pentru ultima oara plescaitul
final sa fie incununat cu un zambet plin de satisfactie, ca o incununare a
cateva ore de munca. Ciorba de pui era gata, iar eu stateam uimita, in fata
strachinei ce urma sa se umple cu magia din oala, ca o stana de piatra cu
lingura in aer, ca si cum m-as fi inchinat in fata unei asemenea minuni! Ciorba
aceea era legamantul unei iubiri neconditionate de vreo legatura de sange sau
de vreun alt scop, ci doar de dragostea mea pe care o dadeam lui, cat as fi dat
pentru patru bunici si de dragostea lui pe care mi-o dadea mie, cat ar fi dat
pentru cei doi nepoti ai sai ce stateau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu