Te provoc la miscare...nu la munte, ci la mare!

Cine ar da jumătate de ora de somn pe jumatate de ora de alergare? Dar cine ar da cele zece minute de toropeala dulce după masa de la amiaza pe 10 minute de pedalat? Și mai ales, cine ar da un sfert de ora de butonat telecomanda pe un sfert de ora de balaceala la strand? Ah, văd câteva mâini ridicate...din păcate prea puține...majoritatea ați lăsat deja privirile în jos. Da, știu, cunosc senzația, sentimentele de vinovăție atunci când îți propui să faci mișcare și nu prea-ti iese și culpabilitatea deplorabila atunci când te culci ghiftuit fără sa fi făcut cele câteva minute de mișcare pe care ți le-ai promis atunci când te infruptai strasnic din desertul pe care oricum nu trebuia să-l mănânci la ora târzie de vara. Dar cine sa te certe? Cine sa te tragă la raspundere? În fata cui sa te simți vinovat ca nu faci mișcare?

IN FATA TA! Tu ești singurul în fata caruia ar trebui să-ți pleci ochii și să-ți fie jenă să mai ridici privirea. Ani de zile am evitat să mă întâlnesc cu mine în oglinda. Și nu numaqi în oglinda. Evitam sa fac poze în vacanțe. Subconstientul meu știa de ce fac asta, dar refuzam s-o recunsc, pentru ca gustul sarmalelor și aroma painii calde erau mult mai puternice decât voința mea. Minunea clipelor petrecute la masa acasă sau la restaurant aveau un efect de sedare asupra creierului meu care refuza sa vadă și sa simtă realitatea cruda. Poposeam în fata oglinzii atât cât să mă machiez și să-mi aranjez parul. Pentru restul „nu mai era timp de stat in oglinda”.

Pana intr-o zi in care, din greseala sau nu, mi-am aruncat ochii mai in jos de gat si am ramas muta. In oglinda se ivea o persoana pe care eu nu o cunosteam...asupra careia grasimea isi pusese amprenta atat pe trup, dar si pe inima. La propriu si la figurat, cea din fata mea nu eram eu...sau refuzam sa cred ca pot fi eu aceea. Vedeam o femeie pe care grasimea o facea mai batrana decat varsta pe care o avea, care era garbovita de o cocoasa plina cu grasime si pe care hainele stateau de parca mai aveau putin si se desprindeau din tesatura. Cand ajunsesem sa arat asa|? Cand dadusem frau liber kilogramelor sa-mi subjuge viata? Cand m-am lasat prada slabiciunilor culinare? Cand am perdut atatia ani din viata fara sa-mi dau seama ca poate aceasta este singura data sa traiesc?

Cu ochii plini de umire si de regrete, am ales sa fug spre cantar, nu inainte de a-i arunca o ultima privire femeii triste din oglinda. Intalnirea cu sticlosul avea sa-mi strice defititiv ziua. Acul imi imidca binisor peste suta de kilograme si acestea au fost momentele in care am decis ca e vremea schimbarii.

N-a fost usor, dar imposibilul a a devenit o tinta pe care am atins-o. In afara unui regim alimentar echilibrat, am inceput sa fac miscare. Ce puteam alege dintre toate sporturile avanad in v ederea greutatea impovaratoare? Am oscilat intre mai multe si am ales: mersul pe bicicleta. La inceput a fost greu, pana mi-am adus aminte cum trebuie sa-mi tin echilibtrul, pana am invatat sa iau curbele...pana m-am obisnut sa ignor cuvintele ce-mi fluturau pe lang urechi si care-mi spuneau ca bicicleta geme sub mine sau ca pur si simplu nu se vede de sub mine.

Mergeam in fiecare zi si inlocuiam minutele de somnolenta de dupa masa cu cateva minute de pedalat. Cu fiecare zi ce trecea, maream timpul parcurs si placerea mersului in aer liber era direct proportionala cu asta. Imi imaginam ca sunt singura si ca nimeni nu se uita la mine cum transpir in timp ce dadeam energic din pedale. Imaginea femeii din oglinda era cu mult mai puternica decat cuvintele pline de sadism ale unor indivizi ce se credeau a fi oameni.

Cine a spus ca nu poti slabi a gresit amarnic. Dar cine crede ca poti slabi fara sport se inseala si mai tare. Pedalatul a devenit pentru mine o placere si o necesitate. Intre timp mi-am cumparat si o bicicleta de camera pe care o folosesc iarna. Pedalez, ma uit pe geam si-mi imaginez ca sunt afara. Dar nu numai iarna o folosesc pe prietena mea din casa, ci si acum, vara, atunci cand timpul petrecut la serviciu nu-mi ofera posibilitatea de a pedala in natura la ora tarzie la care ajung acasa. In plus, bicicleta de camera imi ofera posibilitatea de a vedea cati km parcurg, timpul petrecut cu ea si caloriile consumate. 

 Bicicleta a devenit una dintre cele mai bune prietene ale mele si cea cu ajutorul careia am reusit sa schimb imaginea femeii din oglinda. Acum, cea pe care o vad este alta. Are alt tonus, grasimea de pe fata s-a dus odata cu anii in plus pe care-i arata, iar hainele se aseaza altfel pe trupul pe care multi nu-si imaginau ca-l va putea avea vreodata.

Daca si tu te-ai confruntat vreodata cu kilogramele in plus sau te confrunti inca sau dimpotriva nu te confrunti cu asa ceva, ci chiar esti o fire atletica si esti pe litoralul romanesc, te invit si te provoc sa iei parte la cea mai mare ora de sport la mare. Aceast eveniment va avea loc in Mamaia, in Piateta Perla si va incepe la ora 9,00 in data de 01 august 2015. Vei putea alege, dupa preferinte intre: Kangoo Jumps, Zumba, Steel Programs, Rebound AAS, Functional Training, Khaui Bo, Aerobik, Fotbal, Biciclete stationare Zona Boot Camp si nu doar atat. 

Programul ar fi cam urmatorul:

10:00- 10:45 TRX Suspension Training
11:00 – 11:45 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)
12:00 - 12:45 Do It More Intense (High Intensity Interval Training)
13:00- 13:45 TRX Flow (Mind&Body)

16:00- 16:30 TRX Suspension Training Express
16:45 – 17:45 FUNCTIONAL FITNESS
18:30 – 19:15 TRX Fusion (Suspension Training and Rip Training)

Intrarea este gratuita, iar tie nu-ti ramane decat sa te echipezi corespunzator.

Si pentru ca oricine sau orice lucru care respecta are si o pagina de Facebook, Miscarea face bine are si ea asa ceva.